Ai grijă ce-ți dorești!

Ai grijă ce-ți dorești!

Am spus în articolul precedent că urmează să vorbesc despre procesul creator, fără să menționez ce reprezintă, ca și când ați fi citit cartea Puterea, pe care v-am prezentat-o foarte sumar. Astfel că, acum, mă țin de promisiune începând să vă spun că acest proces creator descris de autoarea cărții, Rhonda Byrne, reprezintă acel proces prin care atragem catre noi un lucru sau o situație pe care ne-o dorim (legea atracției de care am amintit).

Cum anume se desfășoară?
Prin trei pași simpli, după cum urmează:
1) Imaginează-ți că ai obținut deja acel ceva și că te bucuri de realitatea dorită.

2) Simte o stare de iubire pentru situația dorită (simte ca și când ai obținut, realizat, devenit ceea ce îți dorești).

3) Fii pe recepție însemnând să-ți dorești din toată inima, ceea ce strunește forța iubirii. (Reamintesc faptul că forta iubirii este forța atracției).

Vă mai vorbeam în articolul precendent despre un lucru important în acest proces si anume CREDINȚA. Adaug acum doar cuvintele Sfântului Augustin din Hippo referitoare la ea și regăsite in cartea Rhondei Byrne. Credința înseamnă să crezi într-o realitate pe care nu o vezi încă. Răsplata acestei credințe este chiar realitatea in care ai crezut.

Ceea ce menționează autoarea foarte inspirat și este un lucru adevărat, după părerea mea, este că ceea ce-ți imaginezi nu trebuie să rănească pe nimeni sau să facă rău altcuiva, altfel, se întoarce asupra ta cu aceeași ferocitate. Altfel spus, respectă Legea Universală, ascultă de poruncile lui Dumnezeu.
Sigur că am încercat și eu acest proces creator și în multe cazuri minore, pe care nu le menționez acum, a funcționat. Însă am gasit aici un articol care m-a luminat si mi-am dat seama că Legea Atracției sau, cum imi place mie sa spun si cred, Dumnezeu mi-a dat ce mi-am dorit.

Să vă povestesc. Când eram nemăritată, îmi doream să am și eu prieten, mai târziu – după cum mă înnebunea toată lumea cu întrebarea Tu nu te mai măriți? – îmi doream o căsnicie fericită, îmi doream un soț care să mă iubească și pe care să-l iubesc. Și mă rugam… și eram așa tristuță… Visam cu ochii deschiși ascultând muzică la lucruri frumoase sau poate eram tristă uneori, dar ascultam muzică. Și eram singură mereu…

La un moment dat am început sa citesc Noul Testament și într-o zi am ajuns cu cititul undeva unde scria că nu tuturor le este dat în lume să se căsătorească. Subit am simțit o pace interioare, o liniște și am început să mă bucur de viața pe care o trăiam atunci, fără să mai fiu tristă că nu sunt în rândul lumii. Iată deci mai exact ce scria și în acel articol ACCEPTAREA. Nu a însemnat că nu imi mai doream pe cineva, ci a insemnat că accept cu seninătate să fiu singură tot restul vieții și să mă bucur de viața pe care o trăiesc, dacă așa e Voia lui Dumnezeu. Nu-mi mai amintesc exact, dar cred că în maxim o luna, deși tot zic că e mult, l-am cunoscut pe actualul meu soț. Și după un an am avut nuntă.

Că vorbeam de a-ti imagina, să știti că nu mi l-am imaginat niciodată pe soțul meu cum aș vrea să arate exact, dar întotdeauna am pus accent pe trăsăturile feței și mai ales pe ochi la un bărbat. Obișnuiam să spun că-l aștept pe Făt Frumos cu Stea în Frunte. Ei bine pentru mine soțul meu este cel mai frumos bărbat din lume, cu cei mai frumoși ochi verzi și are și-o șuviță de păr albă din naștere, pe care am asociat-o cu steluța. Și în plus susține sus și tare că ma iubește, ca să fie treaba treabă și eu îi spun cu ocazia asta, încă o dată Te iubesc, iubirică mare!

După cum spunea Rhonda Byrne orice scenariu ți-ai imagina este floare la ureche pentru forța imensă a iubirii!
Cu alte cuvinte, nimic nu-i este cu nepuntință lui Dumnezeu. Și încă o vorbă din popor “Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se îndeplinească“.
Am fost întrebată de o prietenă de ce totuși nu ni se îndeplinesc anumite dorințe. Am răspuns cu vorbele Părintelui Arsenie Boca: “Ce nu primești, rugându-te, nu-ți folosește sau încă nu poți păstra, deși știi că sunt bune. Cerem lucruri mari, dar n-am făcut pe cele mici. Cerem vârfuri și n-avem consolidată baza. De aceea e bine să ne cam dăm seama cum stăm și de ce nu primim o sporire vizibilă. Dumnezeu știe de ce ne întârzie, dar tare de multe ori știm și noi și nu mișcăm muntele egoismului nostru în mare“.

wish

Comments

comments

One Response »

  1. Pingback: Ce bine ar fi sa ne ascultam intuitia! - Grăuntele

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *