Fiecare dintre noi am tot auzit despre autosugestie, însă nu toți suntem “familiarizați” cu așa zisa putere a afirmațiilor pozitive repetate sistematic. De când am citit pentru prima dată o carte motivațională – unde mai pui că erau și citate biblice nenumărate (cine a mai citit blogul meu înțelege aluzia) – am devenit o mică devoratoare de cărți motivaționale. Însă nu m-am oprit din a citi “cărți bisericești” – cum îmi spune soțul meu supărat, de parcă e cea mai mare rușine. Dar ăsta e un alt subiect de discuție. Revenind la cărțile motivaționale, cred că suntem deja mai mulți care am citit astfel de cărți, unii au aprofundat cele citite și și-au descoperit chiar vocația de a motiva la rândul lor altă lume, alții în schimb au fost mai sceptici și au rămas la stadiul pur teoretic, iar alții se “luptă” chiar acum – cred că mă număr și eu pe aici 🙂 – să pună în practică cele citite.
Promisiunile și întâmplările de succes (din cazuri adevărate) scrise în astfel de cărți îți cresc starea de spirit de la tristețe la super entuziasm “cât ai zice pește“, chiar înainte de a pune în practică cele citite – și vorbesc din experiență. Numai că, deși inițial “mă las purtată de val“, încep apoi să mă întreb ce poate fi bun și adevărat din ce citesc, căci vorba aceea “nu tot ce zboară, se mănâncă“. Pot să vă dau un exemplu minor, deși am mai multe: am citit într-o carte, de acest gen, desigur, că mândria ar creea sentimente benefice care atrag binele în viață. Ei bine, că tot vorbeam de “cărți bisericești“, vă anunț că “mândria și toți puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulțumiri, de fățărnicii. Mândria dă o plăcere minții, dar o întunecă“. Și hai să fim serioși, câți n-am suferit de pe urma mândriei? “Celor mândri, Dumnezeu le stă împotrivă.“
Dar să revenim la “oile” noastre: autosugestia și afirmațiile pozitive repetate în mod sistematic. Recunosc că le-am pus în practică. Cu alte cuvinte, am încercat să mă autosugestionez cu diverse afirmații pozitive, gen “câstig la loto tot mereu” (asta e deja exagerare, știu – dar pe cuvânt c-am încercat). Dar vă spun un lucru: n-am să câștig potul cel mare la loto, atâta timp cât “am în cap” că a juca la loto e păcat. Aici e vorba de convingerile noastre. Citeam în altă parte, că dacă iți spui o minciună de mai multe ori, aceasta devine realitate. Dar tot așa, am citit cele scrise de Andrei Cătălin Pușcașu pe www.lectiideviata.ro: ”Dacă te minţi în continuu spunându-ţi că totul este roz, când totul este gri, te îndepărtezi de iubire şi automat faci pact cu diavolul. Sinceritatea înseamnă starea de iubire pură, starea de absolută fericire ce îşi manifestă efectele benefice asupra tuturor celor care vor să o îmbrăţişeze.”
În cartea De la idee la bani scrisă de Napoleon Hill, autosugestia este descrisă ca “unealta cu ajutorul căreia un individ iși poate hrăni voluntar subconștienul cu gânduri de natură creativă sau care, atunci când omul este neglijent, poate permite gândurilor de natură distructivă să-și croiască drum spre această bogată grădină a minții” și cel mai important, se precizează că trebuie să crezi și să însoțești aceste gânduri de natură creativă cu sentimente, iar pe de altă parte, tot ele, repetate sistematic, îți măresc credința. N-aș putea nega. Acum, după cum v-am mai spus într-un articol, depinde spre exemplu în ce crezi: “dacă crezi în zodii, te vei asemăna lor, daca crezi în Hristos, te vei asemăna Lui”. Vreau să spun: vei crede în puterea extraordinară a subconștientului tău sau în Dumnezeu? (Puterea extraordinară a subconștientului tău este chiar o carte, scrisă de Joseph Murphy). Sau, și și? Ei bine, mintea, iubirea si voința sunt puterile sufletului și vă vorbeam aici cum trebuie unificate. Subconștientul nu trebuie subestimat.
Ideea la care vreau să ajung de fapt, este că m-am convins de un lucru: “Adevarul este condiția de echilibru a ființei omenești. Minciuna sau amăgirea e terenul care fuge de sub picioare, provoacă dezechilibru, căderea și decăderea, pervertirea spiritului.” Mulți imi vor spune, poate, că, multe lucruri bune s-au întâmplat din astfel de minciuni și că, de fapt, Hristos a spus “Tot ceea ce cereți prin rugăciune, să credeți că ați primit deja și veți primi“. Tocmai, “prin rugăciune“. Nu te îndoi de faptul că, ce este cu neputință omului, stă în Puterea lui Dumnezeu. Deci, ce-ar fi dacă m-aș autosugestiona cu o afirmație de genul: Hristos este Calea, Adevărul, Viața. Vreau … și îl rog pe Dumnezeu … Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Nu mă mai repet spunând de ce nu ni se împlinesc dorințele, puteți citi în articolul acesta ce am scris.
Din unele cărți, se pare că lumea nu e interesată dacă face pact cu diavolul cum zicea Andrei Cătălin Pușcașu sau nu. Nu contează dacă își pierde sufletelul, comoara cea mai de preț a fiecăruia, atâta timp cât obține casa, mașina mult visată sau chiar vindecarea de o boală. Prin ce mijloace, nu prea contează. Ba să conteze, căci și cel rău face minunile lui, atât cât îi permite Dumnezeu și cât să piardă sufletele oamenilor.
Nu știu dacă Andrei Cătălin Pușcașu și-a dat seama de ce a spus, dar luând ce a spus ad litteram, îmi pare adevărat. Însă fiecare cu credința și convingerile lui. Și convingerile sunt bune sau greșite. Cel mai bine ar fi, să fie în Lumina Adevărului.
“Mintea firii acesteia e tot atât de dibace de a dovedi și afirmația, și negația unuia și aceluiași lucru. De aceea filozofii și-au dat seama de viclenia rațiunii.”
Bibliografie:
Noul Testament
Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie – Antologie de cuvinte duhovnicești ale Părintelui Arsenie Boca
Cheile Secretului – Daniel Sevigny
Codul vindecării – Alexander Loyd
Poți muta munții din loc – Marius Simion / NLP Mania