De ce vreau să vă scriu despre momentul când avem de luat o decizie și avem mai multe posibilități la alegere? Pentru că m-am confruntat eu însămi cu astfel de situații și pentru că, de curând, am citit cartea Înțelepciunea inimii scrisă de Ruediger Schache, în care am găsit un exercițiu care poate rezolva o astfel de “dilemă” și se aseamănă într-o oarecare măsură cu ce am folosit eu cândva și mi-a fost de ajutor.

Exercițiul din cartea mai sus menționată este util când, dintre posibilitățile pe care le avem la alegere pentru luarea unei decizii, nu poate fi exclusă niciuna în mod categoric și nici nu poate fi denumită una ca fiind clară. El presupune de fapt activarea inteligenței inimii, despre care se zice că reprezintă un senzor foarte sensibil, care poate mult mai mult decât își imaginează mintea:

1. Alegeți bilețele uniforme, care nu se diferențiază între ele, pe care notați toate opțiunile posibile. Spre exemplu, dacă nu sunteți siguri dacă să acceptați un nou loc de muncă, puteți scrie pe un bilețel numele firmei și al postului, pe altul “păstrez actualul post” sau “mai caut”.  Este de preferat să nu folosiți negația “”NU”.
2. Îndoiți bilețele astfel încât să nu se vadă scrisul. Puteți folosi câte un plic pentru fiecare bilețel (plicuri asemănătoare). Amestecați-le până nu vă mai dați seama ce opțiune este pe fiecare bilețel sau în ce plic se află.
3. Rostiți lăuntric: “Doresc să știu care este alegerea corectă a inimii”.
4. Alegeți un plic și țineți-l în dreptul inimii cu ambele mâini întrebându-vă: “Vine această decizie din inimă?” Memorați starea sau răspunsurile interioare corespunzătoare fiecărui plic în parte. Puteți verifica de mai multe ori pentru a vă da seama care este plicul favorit și care nu vă atrage deloc.
5. Deschideți plicurile pentru a verifica dacă răspunsul coincide cu ce ați intuit.

Și pentru că vă spuneam că am folosit ceva care seamănă într-o oarecare măsură cu acest exercițiu, vă voi spune despre ce este vorba. Când m-am aflat într-o situație de a afla răspunsul corect la o întrebare, eu am scris pe bilețele asemănătoare toate posibilitățile, le-am îndoit până nu s-a mai văzut scrisul, le-am amestecat de “le-am înnebunit” și rugându-mă la Dumnezeu, alegeam câte un bilețel, îl desfăceam și notam pe o hârtie de câte ori l-am ales. Când am ales de trei ori același bilețel, am considerat că acesta este răspunsul corect. Și chiar așa a fost!

Comments

comments