Pentru că am scris articolul precedent, acum vreau să scriu despre rugăciunea de cerere și credință. Am mai vorbit și în alte articole și de una și de alta, însă vreau să mă “leg” de cartea Secretul scrisă de Rhonda Byrne. În ea se prezintă procesul de creație, care a fost luat din Noul Testament, din Biblie și care, se zice, este un ghid ușor de aplicat pentru a creea ce doriți prin trei pași simpli:
1. Cereți
2. Credeți
3. Primiți
La primul pas se menționează că cererea e ca o comandă dintr-un catalog și nu trebuie facută decât o dată. La al doilea pas, trebuie să credeți că ați primit și că ceea ce ați cerut este al d-voastră de când ați cerut. Iar la al treilea pas, trebuie doar să vă simțiți bine, ca să fiți pe frecvența de receptie.
Bun. “Toate bune și frumoase” până aici? Cui cerem? Universului. Uau! “Minunat”!
Hai să vedem ce înseamnă Univers:
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.
Sursa: DEX ’09 (2009)
Ca sinonim pentru Univers se întâlnește termenul de Cosmos și lume.
Vom merge mai departe și ne vom întreba despre Dumnezeu Creatorul. Și pentru că se spune că acest proces se bazează pe Noul Testament, eu mă voi gândi la Iisus Hristos și la următoarele cuvinte din cartea Cărarea Împărăției – Părintele Arsenie Boca: Genul decăzut și împărțit se transformă în Fecioara Maria în feciorie și maternitate iluminată, primind într-însa Logosul lumii, Care se naște de la Duhul.
Astfel continui cu întrebarea ce înseamnă Logos?
Lógos, logosuri s. n. 1. Termen folosit în filozofia antică pentru a denumi ordinea cosmică, rațiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinității. 2. (În teologia creștină) Rațiunea sau sensul divin care subzistă în creaturi ca suport al existenței lor. ♦ Cuvântul lui Dumnezeu (Dumnezeu-Fiul), a doua persoană a Sfintei Treimi, care a venit în lume întrupându-se, așa cum au anunțat proorocii Vechiului Testament, Dumnezeul-Fiul întrupat fiind Iisus Hristos. 3. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din fr. logos, gr. logos.
Sursa: D.Religios (1994)
Cât despre Dumnezeu – Duhul Sfânt vă spun următoarele din cartea Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca: Pe Dumnezeu nu-l poți avea evident decât prin Iisus Hristos și prin Duhul Sfânt. De când Iisus S-a născut în firea omenească – și această naștere se repetă în fiecare creștin – și de când Duhul Sfânt desăvârșește nașterea lui Iisus, Omul Cerului, în noi, oamenii pământului, de atunci putem avea această evidență interioară despre Dumnezeu, care ne dezleagă de lumea aceasta și de frica cu care vrea ea să ne țină în lanțuri.
Revin și accentuez: Noul Testament! Atunci, de unde rușinea asta de al recunoaște pe Dumnezeu și în special pe Iisus Hristos, ca Cel care face totul posibil? Eu înțeleg principiul din carte, anume ca toată lumea să poată folosi acest proces de creatie. Atunci toată lumea să-L recunoască pe Dumnezeu Atotțiitorul (care stăpânește toate)! Și la Dumnezeu se ajunge prin credința în Fiul Iisus Hristos. Și, poate, va folosi acest proces, exact cum e descris în cartea Secretul, mai ales celor care nu cred în Iisus Hristos. De ce? Pentru că există un înșelător, care, asta dorește, să nu creadă lumea în Dumnezeu. Toată strădania diavolului aceasta era și este: să desfacă dragostea sufletului nostru de Dumnezeu și s-o lege de orice altceva, afară de Dumnezeu. – Cărarea Împarației – Parintele Arsenie Boca. Asta nu înseamnă că neg acești pasi, doar că derularea procesului de creație nu mi se pare să corespundă cu învățăturile lăsate de Însuși Iisus Hristos, căci despre El este vorba în Noul Testament. Vă mai pot spune că tot ce a scris Rhodna Byrne, se aseamănă în multe idei cu cartea Jocul Vieții scrisă de Florence Scovel Shinn, doar că aceasta din urmă vorbește de Iisus Hristos, iar în loc de legea atracției, vorbește de legea spirituală. Depinde de fiecare să ia ce-i mai bun din cărți spre ai fi de folos.
Astfel, ce lucru bun putem învăța din cartea Secretul? Simplu, în primul rând: “cereți!”. Și pentru că se menționează foarte clar că acest proces de creație este luat din Noul Testament , cerem lui Dumnezeu. Iisus Hristos a zis: “Aveti credință în Dumnezeu.(…) Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le veți primi și le veți avea. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșelile voastre”. Deci, înainte de toate, iertați, altfel rugăciunea va fi lepădată. Ca să nu mai spunem că rugăciunea nu-i tot una cu comanda dintr-un catalog. Poate se referea la următoarele cuvinte ale lui Iisus, care lipsesc mai sus, dar le scriu acum: “Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă, că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.” Iar aceste cuvinte sunt urmare a faptului că ucenicii lui Iisus au constatat că măslinul, pe care îl blestemase Iisus pentru că nu avusese roade când a vrut să mănânce, s-a uscat.
“Așa se aseamănă începuturile și sfârșiturile credinței: unii nu cer nimic, alții nu mai cer nimic.” – Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca. (Și unii nu mai cer nimic pentru că au ajuns la un asa nivel de sfințenie încât de la ei nu mai vor nimic, sunt uniți cu Voia lui Dumnezeu.)
Iată că de fapt, am învățat două lucruri bune: “cereți și credeți!” . Iar Iisus Hristos este Învățătorul din Noul Testament. Cui și cum vom cere pentru aplicarea procesului de creație? N-ai credință? Cere-I lui Dumnezeu! Rugându-te!
Cât despre derularea celui de-al treilea pas vă scriu din cartea Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie – Antologie de cuvinte duhovnicești ale Părintelui Arsenie Boca, ceea ce mi se pare mie potrivit: Știi că Mântuitorul și Împărăția lui Dumnezeu locuiesc și înăuntrul nostru. De aceea, nu ne mântuim noi, ci El ne mântuiește. Dar, pentru neputințele firii noastre, slăbite de păcat, nu trebuie să ne întristăm, că și Dumnezeu se întristează cu noi. Dumnezeu iubește o pocăință senină; aș zice că pocăința cea mai plăcută lui Dumnezeu a fost a femeii ce a greșit mult, dar în loc de orice altă pocăință, L-a iubit cu atât mai mult pe Iisus. Vreau să zic, dacă nu v-ați tot macina mintea cu păcatele – ajunge cât le pomeniți la spovedanie -, dacă nu v-ați otrăvi gândul cu ele, ați lăsa toate înapoi și v-ați însenina fața și inima de dragul lui Dumnezeu, care poate El ceea ce la oameni este cu neputință… Seninătatea, asta care nu scade, asta aș vrea să o prindeți de la mine.
În cartea Cheia sincronicității, scriitorul, David Wilcock, ajunge la următoarea concluzie: “Eu cred cu toată convingerea nu doar că Universul este viu, ci și că este conștient (inclusiv de sine).” Iar eu pot spune că tot Universul dovedește existența lui Dumnezeu; doar puțină cercetare și te vei convinge de aceasta! Când Il rogi pe Dumnezeu ceva, Acesta va pune în mișcare tot Universul ca să-ți îndeplinească cererea, nu Universul va asculta de cererea ta, ci, prin Univers Dumnezeu va face posibilă îndeplinirea cererii tale.