Omul ajunge să prețuiască sănătatea abia când o pierde. Și ce este foarte interesant, după cum am văzut scris pe undeva, el se îngrijește cu deosebită râvnă pentru sănătatea fizică. Dar există și sănătatea sufletească sau, dacă vă place mai mult, starea psihică și sentimentele omului, care pot fi într-un mare dezechilibru dăunător, chiar foarte dăunător aș putea spune, pentru sănătatea fizică. Nu pot să zic că sănătatea sufletească este neapărat mai de preț decât sănătatea fizică, deși aș fi tentată să spun acest lucru. Insă dacă sănătatea sufletească sau psihicul și sentimentele omului sunt armonioase, putem spera și nădăjdui la o sănătate fizică bună, în caz că aceasta din urmă lipsește. Dar pe de altă parte, este greu să pui pe picior de egalitate o boală psihică cu una fizică. Și vă reamintesc articolul despre puterile sufletului.
Dacă te îmbolnăvești de otită, lumea te compătimește și te ajută cine cu ce poate. Dacă esti obez, lumea nu te va compătimi prea mult, ba chiar te va batjocori sau judeca, neștiind de fapt că, poate, în spatele acestei boli, căci este o boală, poate se mai ascunde altă boală care la rândul ei poate fi psihică sau fizică sau poate chiar o moștenire genetică. Iar dacă ai avut vreodată vreo depresie sau vreo psihoză ești deja luat în “vizor” ca o persoană cu probleme psihice și, se prea poate întâmpla, să te bage la categoria nebuni sau handicapați. În toate cazurile însă, există o suferință atât fizică cât și psihică pentru cel bolnav . Ei bine, da, repet: atât fizică cât și psihică, căci ce afectează psihicul afectează și fizicul într-un fel, iar ce afectează fizicul va afecta psihicul mai mult sau mai puțin.
Orice boală poate apărea oricând, “pe nepusă masă” și te poate uimi total. “Cum, mie?” Și ce pierzi de fapt în toate cazurile? – Puterea de muncă! Ups, acum ne dăm seama ce importantă este sănătatea! Simplul fapt că suferi de oboseală, de o somnolență acută, îți afectează munca pe care o ai de făcut, ca să nu mai spunem că nici de noi nu ne mai putem îngriji cu deosebită plăcere. Și dacă nu muncești, din ce vei trăi, din ce-ți vei plăti tratamentul? Slavă lui Dumnezeu că există persoanele care te pot ajuta în acest caz (deoarece și acestea există tot din mila lui Dumnezeu)!
Și cine e vinovat de toate bolile? Cred că noi sau părinții sau bunicii sau străbunicii (și mă refer aici la păcatele noastre sau cele care se transmit urmașilor, că încă nu m-a convins nimeni de reîncarnare) sau ne sunt date spre binele nostru (spre mântuire). Dar, după cum citeam eu undeva, “Dumnezeu are grijă de cei care suferă nevinovați”, iar noi să facem bine, dacă am greșit, să ne îndreptăm. Insă noi căutăm sănătatea, dar unii fumează, – exemplu propriu, iar alții sunt plini de gânduri și sentimente dăunătoare – prin unele trecând și eu, desigur. Și aș mai spune ceva, anume să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Și puteți citi aici ce am scris despre “în necazuri bucurați-vă!”. (De parcă mie mi-e ușor să mulțumesc când am un necaz ?!, dar am încercat și necazul “mi s-a luat”). Și cum mai citeam undeva: “Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.
Și luând în condiderare toate articolele scrise până acum, singura și unica “metodă” ajutătoare cu adevărat este rugăciunea și credința în Dumnezeu și Măicuța Sfântă. Aceasta este o concluzie proprie, care poate coincide și cu a altora sau nu. Eu știu că pot lua o pastilă, care, în mod normal are un efect benefic asupra stării mele de sănătate, însă, fără ajutorul lui Dumnezeu, aceasta nu va avea efectul scontat. Altfel spus, de cineva, “doctorul curăță rana, pune bandajul, dar de vindecat te vindecă Dumnezeu”. (Concluzia mea nu exclude ajutorul doctorilor sau al pastilelor din acestă lume – în niciun caz – căci prin ele iși poate arăta Dumnezeu ajutorul).
Pot să vă prezint pe viitor câteva posibile “metode de vindecare”, din anumite cărți citite de mine, pe care le-am adaptat și în multe cazuri, care pot părea minore, au funcționat. Dar când iți trece durerea de cap sau arsurile provocate de aciditatea gastrică îți trec instantaneu sau orice altă durere îți este parcă “luată cu mâna”, e greu să te îndoiești de ajutorul lui Dumnezeu sau Măicuței Domnului. Insă, toate au la bază credința în Dumnezeu și rugăciunea.
Și așa voi face: vă voi scrie! Până data viitoare, dați multumire lui Dumnezeu pentru sănătate. Prețuiți-o!

Dar nu vă voi lăsa așa până data viitoare, “cu ochii-n soare” cum se spune. 🙂 Prima “metodă” descoperită de mine, când mă simțeam rău și aveam o durere cumplită de cap, a fost rugăciunea Tatăl nostru spusă în gând, cu concentrație pe ce spuneam, pe înțelesul cuvintelor și cu dorința arzătoare să-mi ajute Dumnezeu să-mi treacă starea de rău. Am repetat de 10 ori sau mai mult, nu știu, până mi-a trecut instantaneu. Am simțit o amețeală, m-am speriat, am deschis ochii și mă simțeam excelent. Și poți să stai în pat (epuizat din cauza stării de rău) sau în genunchi în fața lui Dumnezeu când te rogi. Totul e să te poți concentra pe rugăciune cu inima smerită (n-aș vrea să mă mândresc cu smerenia, dar dovadă vie este chiar rugăciunea, după cum am scris aici).
Doamne ajută!

Comments

comments