Hei, dragii mei…. Nu am mai scris de multa vreme un articol care sa ma implineasca sufleteste. Si in speranta si credinta ca va fi placut si pentru voi de citit si, mai apoi de rumegat, incep agale :
– Va amintiti de jocul copilariei numit spanzuratoarea?
– ….. fiecare care – cum……
Incep cu o ghicitoare si un proverb, cred, romanesc:
Cainii *****, ursul trece.
Cam asa e pentru unii si spanzuratoarea in viata reala, un joc, cand la carma mintii nu se mai afla omul in sine. Nu judec, incerc sa spun ca maine e o noua zi si daca din tot ce-am scris nu v-am convins, eu mai continui.
Revenind, ma-ntreb, cum e mai bine cand il joci cu cineva sau online, poate, sa pierzi sau sa castigi?
– Ce?
– Jocul.
Dintr-o mare de neorociri de-a lungul vietii si a vremurilor, oamenii au uitat ca viata e de mare pret, iar sufletul comoara personala si chiar impersonala de mare mare si incomensurabila valoare pentru om. Dar cine sunt eu sa spun asta? O pacatoasa. N-aduce ceasul, ce-aduce clipa. Dar pentru clipa de smerenie, Dumnezeu te mantuieste – asa se zice. Citeam, dupa cum v-am obisnuit din Antologia aceea de cuvinte duhovnicesti ale Parintelui Arsenie Boca, precum ca moartea-i o porunca. La mistourile care se fac astazi despre parinte, nu mai stiu ce sa cred despre ce s-a scris. Dar un lucru e sigur, avem destui mucenici, mucenice, cuviosi, cuvioase, sfinti, sfinte, pentru a sustine Romania si lumea mare si a ne ruga lor sau a face bine cu ce avem. Insa mandria cu smerenia, rareori fac casa buna. Si inca un lucru, am mai spus, Dumnezeu ne vrea sfinti, dar trebuie sa vrem si noi. Citeam undeva, imi scapa numele cartii si autorul, anume ca mandria vine de la barbat, apropos de Adam si Eva. Dar am uitat explicatia. Fac totusi o paranteza pentru fructul oprit sau fructul cunoasterii binelui de rau. Pentru acest lucru o sa scriu un citat din cartea Sfantul inchisorilor: marturii despre Valeriu Gafencu: monahul Moise Alba-Iulia, 2007:
Principiul cunoasterii – Cunoastem tot ceea ce poate fi cunoscut si stapanim tot ceea ce poate fi stapanit spre folosulul, inaltarea si mantuirea omului. Cercetam totul ca din toate sa alegem ce e bun.
Revenind la oile noastre:
– Cum face ursul? Si daca cititi invers ce spune ursul? Si ce trebuie sa faceti cand e aproape de voi?
Atentie la raspunsuri depinzand de fiecare om cum vede raspunsul sau cum il gandeste si-l interpreteaza.
Eu ma gandesc la ciocolata cu rom, traditional romaneasca. Mi-a interzis mediul alcool si e pe bune. Am respectat.
Tag Archives: credinta
Prețuiți sănătatea!
Omul ajunge să prețuiască sănătatea abia când o pierde. Și ce este foarte interesant, după cum am văzut scris pe undeva, el se îngrijește cu deosebită râvnă pentru sănătatea fizică. Dar există și sănătatea sufletească sau, dacă vă place mai mult, starea psihică și sentimentele omului, care pot fi într-un mare dezechilibru dăunător, chiar foarte dăunător aș putea spune, pentru sănătatea fizică. Nu pot să zic că sănătatea sufletească este neapărat mai de preț decât sănătatea fizică, deși aș fi tentată să spun acest lucru. Insă dacă sănătatea sufletească sau psihicul și sentimentele omului sunt armonioase, putem spera și nădăjdui la o sănătate fizică bună, în caz că aceasta din urmă lipsește. Dar pe de altă parte, este greu să pui pe picior de egalitate o boală psihică cu una fizică. Și vă reamintesc articolul despre puterile sufletului.
Dacă te îmbolnăvești de otită, lumea te compătimește și te ajută cine cu ce poate. Dacă esti obez, lumea nu te va compătimi prea mult, ba chiar te va batjocori sau judeca, neștiind de fapt că, poate, în spatele acestei boli, căci este o boală, poate se mai ascunde altă boală care la rândul ei poate fi psihică sau fizică sau poate chiar o moștenire genetică. Iar dacă ai avut vreodată vreo depresie sau vreo psihoză ești deja luat în “vizor” ca o persoană cu probleme psihice și, se prea poate întâmpla, să te bage la categoria nebuni sau handicapați. În toate cazurile însă, există o suferință atât fizică cât și psihică pentru cel bolnav . Ei bine, da, repet: atât fizică cât și psihică, căci ce afectează psihicul afectează și fizicul într-un fel, iar ce afectează fizicul va afecta psihicul mai mult sau mai puțin. Read the rest of this entry
Cereți, credeți și primiți!
Pentru că am scris articolul precedent, acum vreau să scriu despre rugăciunea de cerere și credință. Am mai vorbit și în alte articole și de una și de alta, însă vreau să mă “leg” de cartea Secretul scrisă de Rhonda Byrne. În ea se prezintă procesul de creație, care a fost luat din Noul Testament, din Biblie și care, se zice, este un ghid ușor de aplicat pentru a creea ce doriți prin trei pași simpli:
1. Cereți
2. Credeți
3. Primiți
La primul pas se menționează că cererea e ca o comandă dintr-un catalog și nu trebuie facută decât o dată. La al doilea pas, trebuie să credeți că ați primit și că ceea ce ați cerut este al d-voastră de când ați cerut. Iar la al treilea pas, trebuie doar să vă simțiți bine, ca să fiți pe frecvența de receptie.
Bun. “Toate bune și frumoase” până aici? Cui cerem? Universului. Uau! “Minunat”!
Hai să vedem ce înseamnă Univers:
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.
Sursa: DEX ’09 (2009)
Ca sinonim pentru Univers se întâlnește termenul de Cosmos și lume.
Vom merge mai departe și ne vom întreba despre Dumnezeu Creatorul. Și pentru că se spune că acest proces se bazează pe Noul Testament, eu mă voi gândi la Iisus Hristos și la următoarele cuvinte din cartea Cărarea Împărăției – Părintele Arsenie Boca: Genul decăzut și împărțit se transformă în Fecioara Maria în feciorie și maternitate iluminată, primind într-însa Logosul lumii, Care se naște de la Duhul.
Astfel continui cu întrebarea ce înseamnă Logos? Read the rest of this entry
Pronunță-L doar, și-ți va fi “Scut”
Pe lângă Numele Domnului, Numele Maicii Domnului este una din “armele împotriva puterii vrăjmașe”. Pronunță-L doar și-ți va fi “Scut”.
Când eram mică mă rugam doar lui Iisus. A fost un moment “de răscruce” în viața mea când am descoperit-o pe Măicuța Sfântă Născătoarea de Dumnezeu Fecioara Maria. În momentul acesta de răscruce (de încercare a credinței mele) m-am îndoit de Fecioria Ei. Mi-am găsit “scuza” îndoieliii mele și cred că am primit iertare, deoarece în timp s-a dovedit a-mi fi Grabnic Ajutătoare. Minuni a făcut când am rugat-O la nevoie și eu tot păcătoasă sunt…Și I-am făcut o promisiune pe care nici până azi n-am reușit s-o împlinesc. Dar Ea în continuare mă ajută. Nu faceți promisiuni dacă nu sunteți sută la sută convinși că le împliniți.
Însă eu nu pot vorbi cum se cuvine despre Măicuța Sfântă, așa că vă scriu ceea ce spunea Părintele Arsenie Boca despre Măicuța Sfântă, Stăpâna noastră, Fecioara Maria:
- Maica Domnului este crinul neamului omenesc.
- Genul decăzut și împărțit se transformă în Fecioara Maria în feciorie și maternitate iluminată, primind într-însa Logosul lumii, Care se naște de la Duhul.
- Maica Domnului n-a fost scutită de niciuna din durerile omenești. De mică a cunoscut refugiul și prigoana lui Irod. Sabia durerilor a fost profețită pentru sufletul Ei. Ea e modelul desăvârșit de curăție și iubire, duse până la jertfă: dovadă, că puțini erau până sub crucea Răstignitului, și printre cei puțini, era Maica Domnului. Tot așa, pe lângă orice răstignit al vieții acesteia, puțini mai rămân pentru el către Dumnezeu, și printre cei puțini, e Maica Domnului. – Căci, spre a ajunge la refacerea noastră, trebuie să trecem prin multe răstigniri, și avem trebuință de o inimă de mamă pentru noi către Dumnezeu. Dumnezeu ne părăsește uneori; sfinții nu sunt ascultați, dar iubirea de mamă întoarce asprimea Dreptății lui Dumnezeu din nou în iubire.
- Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.