• Cum poate un om să se îmbolnăvească de tulburare afectivă?

– E la un “pas“. O decepție, o mare tristețe sau mai ales o supărare peste măsură. De aici intervin lacrimile, gândurile interminabile și imposibilitatea de a mai pune geană peste geană, iar asta însemnând de fapt incapacitatea de a mai adormi, cu toată strădania depusă. O tulburare afectivă pe parte religioasă intervine în urma rugăciunilor în astfel de momente către Dumnezeu, singurul ajutor și ascultător fidel – știu, sună aiurea, ca un clișeu.

Dar de aici poate interveni o revelație, aceea că Hristos este înlăuntrul nostru – nimic neadevărat de altfel, căci El își face loc împreună cu Duhul Sfânt în inimile noastre. Și uite așa dai din supărare în fericire și invers. Însă n-ai dormit de câteva zile, activitatea de zi cu zi trebuie să o faci în continuare și începi să ai dureri de cap infernale, iar gândurile iți fug de colo colo. Ba plângi, ba ești fericit de minunatele tale concluzii la care ajungi în urma gândurilor avute și parcă ți se deschide sertărașul de memorie de unde îți vin fel de fel de amintiri, pe care evident vrei sa le spui și începi și pritocirea lor.

Și iată, astfel ajungi să nu mai gândești corect. Citești o rugăciune simplă către Maica Domnului și în loc ca tu să te rogi Ei, nici nu realizezi că de fapt e ca și când (ți se pare) unele cuvinte îți sunt adresate ție, adică, spre exemplu, dacă în rugăciune scrie “Acoperă-mă sub acoperământul Tău (…)” tu te gândești că o acoperi pe Măicuța Sfântă, ca de altfel și pe Hristos, în interiorul tău. De aici și până la a face o psihoză e cale scurtă. Familia va observa într-un final și vei ajunge evident la un spital de boli psihice, unde, din nefericire, unele tratamente, poate necorespunzătoare sau în doze prea mari, te pot afunda mai rău. Cu ajutorul familiei grijulie iți poți reveni! Ceea ce vreau să subliniez încă o dată, referitor la întrebare este: SUPĂRAREA PESTE MĂSURĂ. Iar aici, ești singurul vinovat, că vrei să înțelegi acum sau vei înțelege mai târziu!

• Cum îți revii?

– Probabil, în mare parte contează tratamentul medicamentos. Atunci când începi să dormi mai mult. Și apoi tot ai dormi căci, n-ai scăpat, intri într-o mare depresie. E firesc! Cum a putut să mi se întâmple mie așa ceva? Se pare că foarte simplu. Dar pentru asta ești condamnat pe viață! Degeaba crezi că n-o să mai iei pastile la un moment dat, degeaba crezi că tu ești bine, degeaba speri că într-o zi ți se va spune că te-ai vindecat. La prima supărare mai mare, la primul necaz și toate pe fond de stres, iar încep gândurile, iar nu mai dormi și iar apar cele mai ciudate lucruri.

• Care anume?

– Coincidențele! Sau cum s-or numi?! Din cauza cărora, orice om normal și-ar pune un semnul întrebării. Să dau câteva exemple. Te uiți pe telefon la un site feng-shui, iar cineva din preajma ta, care nu vorbește cu tine, menționează cuvântul feng-shui, într-o discuție cu cineva. Te enervezi, crezi că ești urmărit și intri pe Facebook. De data asta și imediat, aceeași persoană spune în discuția sa că mai scrie și ea ceva pe Facebook. Bun! În capul tău intră ideea de urmărire. Majoritatea bolnavilor de tulburare afectivă am înțeles că au problema asta și este ceva îngrozitor, credeți-mă.

Ajungi să crezi că ești filmat tot timpul. Cu greu faci față acestor impresii. Și îmi dau seama acum că este greu să n-ai astfel de păreri, oricât de întreg la minte ai fi, deoarece lista de exemple poate continua. Intri într-un magazin, cauți niște crănțănele ceva și vezi pe unele în treacăt că scrie “zodii” și fix în acel moment, la radioul din magazin se vorbește despre zodii. Dar nu doar se vorbește despre, ci se menționează fix cuvântul. Stai în metrou liniștit și îți aduci aminte de o conversație avută cu cineva și la faptul că tu ai zis “Nu merge!“. Ei bine, se trezește unul de vis a vis vorbind la telefon în gura mare: “Dar, n-a zis, mă că merge?” Evident și eu spusesem cuiva ca merge ceva și până la urmă s-a dovedit că nu merge. Și fel de fel de altele asemănătoare.

• Cum faci față la toate astea?

– În general istoria se repetă și intri într-o nouă criză. Asta dacă, după ani de recăderi, nu ți-ai învățat lecția și nu ai un tratament medicamentos bun.

• Și totuși poți preveni o recădere?

– Da! Știind toate astea, conștientizându-le, zâmbind în sinea ta de ciudatele coincidențe și rugându-te să treci peste încercarea aceasta, lăsându-L pe Dumnezeu sau Maica Domnului să rezolve supărarea, iar tu să faci ce poți cu o oarecare luptă pe care inevitabil o duci pentru a-ți vedea de activitățile zilnice. Un lucru important este acela de a dormi bine. Cu cat ești mai odihnit cu atât mai repede trece toată situația supărătoare în care te afli.

• Dar partea cu depresia?

– Depresia mi-a dat bătăi mari de cap, ajunsesem până la punctul de a mă pensiona. Nu am putut găsi o soluție de una singură, pentru a ieși din starea depresivă, care a durat mulți ani. Aici a funcționat o internare în spital și schimbarea medicamentației.

• Ce crezi că te-a ajutat cel mai mult să îți revii?

– Rugăciunile mamei mele către Dumnezeu, Maica Domnului și Sfântul Nectarie. Căci de aici au urmat, în timp, nu imediat, găsirea unui tratament bun și a medicului care a acceptat și părerea mamei mele în ceea ce privește medicamentația – medicii nu acceptă sfaturi sau sugestii de la familie, că ei știu mai bine. Iar sugestia mamei mele se baza pe ani buni de supraveghere a mea și pe citirea prospectelor. Schema de tratament a făcut-o evident d-na doctor – o pup cu drag!