Încep articolul prin a menționa că cele ce urmează nu au nicio valoare fară articolul precedent. Astfel, voi continua aici cu prezentarea Antrenării Cuantice și cum să devenim conștienți, după dr. Frank J. Kinslow. Cum puteți ajunge la conștiința pură despre care v-am vorbit? În primul rând, hai să vă prezint simplul exercițiu de oprire a gândurilor:
Închideți ochii (găsiți-vă timpul și locul potrivit, la început; cu timpul veți putea face acest lucru oricând și oriunde) și urmăriți-vă gândurile, observați-le pur și simplu timp de 10-15 secunde, apoi puneți-vă (și eu aș putea spune mai degrabă: puneți) o întrebare în gând și observați pur și simplu ce va urma, fără a încerca să interveniți în vreun fel. Întrebarea dată ca exemplu de dr. Frank J. Kinslow este : De unde va veni următorul gând? Întrebarea care o pun eu în gând, ori de câte ori vreau să mă liniștesc cu gândurile este: Doamne?! sau Doamne, Iisuse Hristoase?!
Dacă ați făcut așa, dacă ați fost pur și simplu un observator bun, ca o pisică care urmărește o gaură de soarece, ați descoperit un gol între gânduri și cu toate acestea erați perfect conștienți. Dacă veți face acest lucru mai des veți descoperii și beneficiile. Vă spun acest lucru pentru că, veți deveni mai liniștiți, mai relaxați, mai calmi și într-o astfel de stare, spre exemplu, veți putea spune o rugăciune, la alegerea d-voastră, asupra căreia vă veți concentra așa cum ar trebui de fapt, fără ca gândurile să mai “zboare” în altă parte. Nu vă promit nimic, fiecare va descoperii singur, dacă încearcă, ce lucruri minunate se vor întâmpla cu timpul. Dar să vă prezint și rezumatul Antrenării cuantice, exact cum e descris el în cartea Secretul trăirii cuantice de dr. Frank J Kinslow:
1. Așezați-vă confortabil, cu ochii închiși și lăsați-vă gândurile să cutreiere libere, timp de 10-15 secunde.
2. Urmăriți-vă gândurile cu o atenție calmă, ca o pisică ce pândește o gaură de soarece.
3. În timp, gândurile vor deveni mai liniștite, se vor perinda mai lent sau chiar vor dispărea cu totul. Continuați să observați totul în liniște.
4. Nu după mult timp, veți simți un sentiment bun – eusentimentul (sentiment pur și necondiționat)
5. Observați-vă eusentimentul cu o limpede atentie inocentă. El va deveni mai puternic sau se va transforma într-un alt eusentiment; ori vor aparea alte gânduri.
6. Indiferent ce se întamplă, obeservați totul, ca si cum ați urmări un film.
7. După ce deschideți ochii, continuați acest proces de observare inocentă.
8. Miscați-vă prin cameră, interacționând ușor cu obiectele.
9. Dacă observați că eusentimentul a dispărut, fiți atenți la ceea ce simțiți. Observați-vă simțirea o vreme, apoi continuați să explorați alte obiecte.
Poate părea ridicol pentru unii, însă dacă eu n-aș fi experimentat pacea și senzația aceea care o are un bun creștin când se spovedește cu vrednicie și se împărtășește, nu v-aș fi povestit. Și dacă nu trăiam experiența acestui gol al gândurilor într-o biserică cu mult timp în urmă , aș fi spus că totul e o prostie. Treaba e să devii conștient de conștiința pură. Autorul cărții mai sus menționate face o comparație cu Nimicul. Când descoperiți pacea, tăcerea, liniștea sau chiar fericirea (eusentimentul – sentiment pur și necondiționat): rugați-vă lui Dumnezeu. (De-abia acum am înțeles că atunci când eram în biserică în fața moaștelor Sfântului Nectarie, s-a întâmplat un lucru deosebit. Atunci n-am știut, n-am apreciat pacea, tăcerea și mă supărasem. Ceea ce cred eu este că, așa cum a făcut cu mulți alți oameni, Sfântul Nectarie m-a adus la credință, ușor, ușor, din anul 2007 când am auzit de el de la o bună prietenă).
Câteva completări utile:
Gândurile în mintea omului pot veni de la fire (foamea, setea, frigul și celelalte), de la Dumnezeu și de la diavol. Mintea trebuie să deosebească gândurile. Pe cele rele, priviți-le ca pe niște păsări călătoare, nu le deschideți fereastra ca să le aruncați semințe.
Așa că atrag atenția totuși că: Strălucirea stelei conștiinței crește dacă e urmată toată calea ascetică. Și să ne aducem aminte mereu: când ne dăm seama cât de păcătoși suntem, Hristos se face prietenul nostru.
Și încă ceva: tot ce am scris până acum pe acest blog poate fi de ajutor.
Sunt multe chipuri de a intra în Împărăția lui Dumnezeu, dar numai o singură ușă: Iisus.
(Altă bibliografie decât cea menționată: Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie – Antologie de cuvinte duhovnicești ale Părintelui Arsenie Boca.)