Fiecare dintre noi am tot auzit despre autosugestie, însă nu toți suntem “familiarizați” cu așa zisa putere a afirmațiilor pozitive repetate sistematic. De când am citit pentru prima dată o carte motivațională – unde mai pui că erau și citate biblice nenumărate (cine a mai citit blogul meu înțelege aluzia) – am devenit o mică devoratoare de cărți motivaționale. Însă nu m-am oprit din a citi “cărți bisericești” – cum îmi spune soțul meu supărat, de parcă e cea mai mare rușine. Dar ăsta e un alt subiect de discuție. Revenind la cărțile motivaționale, cred că suntem deja mai mulți care am citit astfel de cărți, unii au aprofundat cele citite și și-au descoperit chiar vocația de a motiva la rândul lor altă lume, alții în schimb au fost mai sceptici și au rămas la stadiul pur teoretic, iar alții se “luptă” chiar acum – cred că mă număr și eu pe aici 🙂 – să pună în practică cele citite.

Promisiunile și întâmplările de succes (din cazuri adevărate) scrise în astfel de cărți îți cresc starea de spirit de la tristețe la super entuziasm “cât ai zice pește“, chiar înainte de a pune în practică cele citite – și vorbesc din experiență. Numai că, deși inițial “mă las purtată de val“, încep apoi să mă întreb ce poate fi bun și adevărat din ce citesc, căci vorba aceea “nu tot ce zboară, se mănâncă“. Pot să vă dau un exemplu minor, deși am mai multe: am citit într-o carte, de acest gen, desigur, că mândria ar creea sentimente benefice care atrag binele în viață. Ei bine, că tot vorbeam de “cărți bisericești“, vă anunț că “mândria și toți puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulțumiri, de fățărnicii. Mândria dă o plăcere minții, dar o întunecă“. Și hai să fim serioși, câți n-am suferit de pe urma mândriei? “Celor mândri, Dumnezeu le stă împotrivă.” Read the rest of this entry →