Țin minte cum, pe vremuri, tatăl meu venea acasă cu un teanc de cărți în brațe. Atunci automat mă gândeam că tocmai luase salariul și mă bucuram, sperând că îmi cumpărase și mie ceva. Așa și era: scotea din buzunar sau din geantă ciocolată ori alte dulciuri. Bineînțeles, nici pe mama n-o uita niciodată. În…
