Pentru că am scris articolul precedent, acum vreau să scriu despre rugăciunea de cerere și credință. Am mai vorbit și în alte articole și de una și de alta, însă vreau să mă “leg” de cartea Secretul scrisă de Rhonda Byrne. În ea se prezintă procesul de creație, care a fost luat din Noul Testament, din Biblie și care, se zice, este un ghid ușor de aplicat pentru a creea ce doriți prin trei pași simpli:
1. Cereți
2. Credeți
3. Primiți
La primul pas se menționează că cererea e ca o comandă dintr-un catalog și nu trebuie facută decât o dată. La al doilea pas, trebuie să credeți că ați primit și că ceea ce ați cerut este al d-voastră de când ați cerut. Iar la al treilea pas, trebuie doar să vă simțiți bine, ca să fiți pe frecvența de receptie.

Bun. “Toate bune și frumoase” până aici? Cui cerem? Universului. Uau! “Minunat”!

Hai să vedem ce înseamnă Univers:
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.
Sursa: DEX ’09 (2009)

Ca sinonim pentru Univers se întâlnește termenul de Cosmos și lume.
Vom merge mai departe și ne vom întreba despre Dumnezeu Creatorul. Și pentru că se spune că acest proces se bazează pe Noul Testament, eu mă voi gândi la Iisus Hristos și la următoarele cuvinte din cartea Cărarea Împărăției – Părintele Arsenie Boca: Genul decăzut și împărțit se transformă în Fecioara Maria în feciorie și maternitate iluminată, primind într-însa Logosul lumii, Care se naște de la Duhul.

Astfel continui cu întrebarea ce înseamnă Logos? Read the rest of this entry →