Omul ajunge să prețuiască sănătatea abia când o pierde. Și ce este foarte interesant, după cum am văzut scris pe undeva, el se îngrijește cu deosebită râvnă pentru sănătatea fizică. Dar există și sănătatea sufletească sau, dacă vă place mai mult, starea psihică și sentimentele omului, care pot fi într-un mare dezechilibru dăunător, chiar foarte dăunător aș putea spune, pentru sănătatea fizică. Nu pot să zic că sănătatea sufletească este neapărat mai de preț decât sănătatea fizică, deși aș fi tentată să spun acest lucru. Insă dacă sănătatea sufletească sau psihicul și sentimentele omului sunt armonioase, putem spera și nădăjdui la o sănătate fizică bună, în caz că aceasta din urmă lipsește. Dar pe de altă parte, este greu să pui pe picior de egalitate o boală psihică cu una fizică. Și vă reamintesc articolul despre puterile sufletului.
Dacă te îmbolnăvești de otită, lumea te compătimește și te ajută cine cu ce poate. Dacă esti obez, lumea nu te va compătimi prea mult, ba chiar te va batjocori sau judeca, neștiind de fapt că, poate, în spatele acestei boli, căci este o boală, poate se mai ascunde altă boală care la rândul ei poate fi psihică sau fizică sau poate chiar o moștenire genetică. Iar dacă ai avut vreodată vreo depresie sau vreo psihoză ești deja luat în “vizor” ca o persoană cu probleme psihice și, se prea poate întâmpla, să te bage la categoria nebuni sau handicapați. În toate cazurile însă, există o suferință atât fizică cât și psihică pentru cel bolnav . Ei bine, da, repet: atât fizică cât și psihică, căci ce afectează psihicul afectează și fizicul într-un fel, iar ce afectează fizicul va afecta psihicul mai mult sau mai puțin. Read the rest of this entry →